De obicei, tăiatul porcilor se face la Ignat, însă se poate amâna până la Crăciun. Porcii sunt îngrăşaţi cu grăunţe până în această zi, iar noaptea, ei visează dacă vor fi tăiaţi sau nu. Prin unele părţi, tăiatul porcilor se face la Ignat, şi prin altele se amână până la Crăciun, din cauza postului.

La Crăciun, porcii se taie în ziua de Ajun. Prin unele părţi porcii se taie în noapte, ca până la ziuă totul să fie gata. Ce-l ce taie, când înjunghie nu trebuie să scrâşnească sau să strângă din dinţi ca să nu fie carnea tare şi să fiarbă greu şi zic: La anul si la multi ani!.

In ziua aleasa, dis de dimineata incepe sa se auda prin tot satul guitatul porcilor. Toţi bărbaţii din casa se ajuta cu vecinii, prind porcul, il culca pe o parte, iar unul ii infige cutitul in gat sau dacă persoana ce taie e mai meşter îl taie singur fără ajutor, acţiunea de înjunghiere făcându-se prin surprindere.

După ce porcul a murit se pregăteşte de pârlit. În unele locuri pârlirea se realizează cu ajutorul  paielor ce se pun în jurul porcului, întreţinându-se focul fără să fie prea puternic, iar în unele zone cu lampa pe benzină sau gaz natural.

Pentru că părul de porc este folosit la fabricarea bidinelelor, pensulelor, înainte de pârlire se smulge părul de pe coamă, gât, de pe spinare şi de pe coaste.

Prin pârlire porcul este curăţat de păr, însă şoriciul porcului este negru de rapăn sau scrum. Se continuă cu următoarea etapă, cea a spălării porcului, se udă bine cu apă caldă şi după ce se înveleşte bine cu saci, pături se lasă să se înmoaie şoriciul. În unele zone copiii se urcă în acest moment pe porc, pentru că se zice că vor fi sănptoşi.

Când se crede că pielea s-a înmuiat bine, se începe spălarea porcului cu peria şi cuţitul, se clăteşte cu apă caldă, după care se freacă cu sare pentru frăgezire.

Următoarea etapă este ciobănirea. Întâi i se face porcului în frunte o tăietură cu cuţitul în formă de cruce şi se zice :În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin !

Greutatea unui porc este determinată prin cântărirea capului, trunchiul fiind de zece ori mai greu decât capul.

Fiecare gospodar, după ciobănirea porcului separă carnea, oasele, măruntaiele, slănina. Determină cantitatea de carne necesară pentru producerea cărnaţilor, caltaboşilor, tobei, lebărului, precum şi separat, carnea şi oasele care vor fi congelate pentru iarnă.

Slănina, o parte din oase şi câteva bucăţi de carne se pun într-un butoi cu sare, la macerat. După câteva zile se scot, se leagă câte două cu sfoară şi se lasă în vânt vreme de 2 zile. După aceasta se dă la fum, cât doreşte fiecare gospodină.

Tăierea porcului se încheie cu “pomana porcului”, rărunchii (care  pot fi eliminaţi) şi căteva bucăţele de carne macră se pun în tuci cu ceapă mărunt tăiată şi slănină, pe foc mic. Această tochitură este grasă şi săţioasă, se mănâncă cu mămăligă, mujdei de usturoi sau murături.

Străinii (vecinii) care au ajutat la tăiatul porcului sunt ospătaţi cu această tochitură şi şorici proaspăt cu sare  şi  piper.

Cum se prepară delicatesele din carnea de porc, găsiţi la reţete.